DESCRIERE
“Casa Ceaușescu” a fost pentru un sfert de secol (1965 - 1989) reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, şi a copiilor acestora, Nicu, Zoia şi Valentin.
Ridicată la mijlocul anilor 60 și cunoscută în epocă drept obiectivul “Palatul Primăverii”, locuința a fost mărită între anii 1970 - 1972. Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost preferat arhitectul Aron Grimberg-Solari (n.1928). Arhitectura palatului este completată de ansamblul peisagistic conceput de arhitectul Robert Woll (dealtfel şi principalul designer al mobilierului reşedinţei) şi de inginerul peisagist Teodosiu.
“Casa Ceaușescu” surprinde atât prin spațialitate, volumetrii echilibrate, cât și prin decorul interior luxos, confortabil, datorat arhitecților Robert Woll și Agrippa Popescu.
Pentru ornamentele interioare din lemn ale camerelor reședinței s-au folosit esențe de lemn , de diverse culori, autohton (stejar, paltin, cireș, nuc) și exotic (mahon, trandafir, păr african, cireș canadian).
În incinta expoziției se regăsește o impresionantă colecție de tablouri semnate de Octav Băncilă, Camil Ressu, Rudolf Cumpăna, Dumitru Ghiață, George Baron Lowendal precum și o mulțime de tapiserii lucrate manual, plus un mare număr de mozaicuri realizate manual de prof. Olga Porumbaru și prof. Florin Pârvulescu.
Vrem ca vizitatorii noștri să vadă cum a trăit și omul Ceaușescu, în intimitatea sa, dincolo de șeful de stat atât de cunoscut în România și în afara țării. Ce pasiuni avea, ce-i plăcea să facă în casă, cum se instruia în particular, ce colecție de artă a strâns în locuință.
OPINII
Academician Răzvan THEODORESCU
“Ideea organizarii unui muzeu în reședința prezidențială din Primăverii 50, mi se pare bine venită. Cunoașterea ultimei perioade a comunismului românesc 1965-1989 – este necesară generațiilor actuale, în o prezentare muzeală obiectivă poate să-și găsească aici o împlinire. Viața cotidiană, manifestările de tot felul, cultură, sport, politică, chiar și «cultul personalității» pot fi luminate prin documente și opere de artă sau artizanat. Refacerea unei pagini de istorie romanească recentă se impune.”
Prof.Univ.Dr. Ioan OPRIŞ
“Istoria o fac oamenii, cei mulți, și o scriu istoricii, redând-o semenilor. Fiecare generație face istorie și caută să o înțeleagă pe cea prezentă, adăugând-o pe a ei. Asumarea istoriei este așadar o normalitate, fie ea bună, fie mai puțin bună, aparținându-le de drept oamenilor, comunităților ca un patrimoniu de fapte, de învățăminte, de oglindă a acestora. A cunoaște istoria în ipostazele ei, străvechi, vechi sau mai recente, și ai folosi învățămintele reprezintă nu doar o nevoie ci chiar puterea de a privi adevărul. Istoria este, prin mărturiile directe și corecte, cea mai clară imagine a unui neam.”
Conf.Univ.Dr. Radu PREDA
“Deschiderea Casei lui Ceaușescu pentru vizitatori pune încă un obiectiv cu tema comunismului pe harta Bucureştiului. Turiştii vor avea ocazia să vadă nu doar Casa Poporului, adică locul de muncă al dictatorilor, în care nu au apucat să se mute, ci inclusiv mediul vieţii lor private. Conceptul de casă-muzeu a unor politicieni mai mult decât controversaţi nu este nou în Europa de Est, reşedinţa bulgarului Jivkov sau a ucrainianului Ianukovici servind de exemple. Acum, intenţia R.A.-A.P.P.S.-ului este una, efectul poate fi altul. Totul depinde de ghidaj. Palatul Primăverii nu trebuie să devină loc de pelerinaj, ocazie de a prezenta «faţa umană» a cuplului Ceauşescu, pretext subtil de a relativiza figurile a două persoane care au patronat o dramă naţională din care ne refacem cu atâta greutate. Iată de ce dimensiunea muzeală trebuie să devină treptat dominantă, viitorul Muzeu al Crimelor Comunismului în România putând avea în fosta casă locuită de Ceauşeşti o secţie dedicată discrepanţei dintre teoria comunistă şi realitatea socială, dintre propagandă şi adevăr. ”
Prof. Univ. Dr. Ioan SCURTU
“A venit vremea ca românii – și nu numai ei – să cunoască realitatea, vizitând începând de astăzi și Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu. Pentru a se ajunge aici, a trebuit să fie depășit un prag psihologic generat de imaginea publică a celor doi. Palatul Primăverii va fi nu numai o expoziție de obiecte, ci și un lăcaș muzeistic dinamic, prin organizarea unor manifestări științifice și culturale – simpozioane, dezbateri, expoziții, lansare de carte etc – vizând anii în care Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au exercitat puterea politică, și prin extensie întreaga perioadă cuprinsă între 23 august 1944 și 22 decembrie 1989. Astfel va fi mai bine cunoscută o perioadă din istoria României, care pentru mulți cetățeni a fost una dramatică, plină de lipsuri și privațiuni de tot felul, căreia i s-a pus capăt prin revoluția din decembrie 1989.”
Prof.Univ.Dr. Ion CALAFETEANU
“În decembrie 1989 în această locuință a lui Nicolae Ceaușescu cei ce suferiseră ani de zile de frig și de foame, care fuseseră mințiți, jigniți, terorizați, disprețuiți, cei ce numai puteau și nu mai voiau să suporte un astfel de regim au intrat, au ocupat locuința și s-au simțit liberi. Era victoria lor și a noastră! Să nu uităm! Azi, când intrăm ca vizitatori în acastă locuință să nu uităm că ea simbolizează un moment de istorie și mândrie românească: eliberarea noastră! Și asta nu se uită și ne impune respect! .”
Dr. Ioan DRĂGAN Directorul Arhivelor Nationale ale României
“Intenția de a trece Palatul Primăverii, fosta resedinta a ultimului șef de stat comunist, din categoria de spațiu locativ în cea de monument cu destinație muzeală si turistică, mi se pare a fi un act curajos si binevenit din partea administrației R.A.-A.P.P.S., in efortul mereu necesar de conservare si recuperare a memoriei naționale. Pe lângă edificiul in sine, foarte bine conservat, noul muzeu va fi cu siguranță dotat cu o parte din inventarul familiei dictatoriale si cu documente de arhivă, care să ilustreze cât mai elocvent epoca, pe cât posibil in complexitatea ei. In așteptarea unui muzeu national al comunismului românesc, Palatul Primaverii ar putea sa se alăture ca realizare muzeistica de marcă Memorialului Sighet, fiecare evocand în felul sau istoria dramatică a poporului român din a doua jumătate a secolului XX.